În primul rând să fie un spectacol curat ca limbaj, dar și vizual. Pentru că degeaba mergi la Cehov, Shakespeare, Caragiale, dacă viziunea regizorală este dezlănțuită și tributară unei sau altei, ideologii. Din acest motiv, orice spectacol la care mergem a fost în prealabil văzut de cineva din conducerea școlii, una sau mai multe persoane. Nu mergem niciodată „la risc”.
Deci, întâi de toate cautăm spectacole curate. Apoi ne dorim ca ele să fie jucate la matineu, ca să putem merge cu toții, pentru a atinge obiectivul de a forma un public educat. Aceste două filtre, spectacol curat, jucat la matineu, deja ne restrâng mult posibilitățile, dar facem asta fiindcă noi considerăm că e important să-i dăm teatrului ceea ce e al teatrului, că il considerăm o artă pe care o respectăm, într-un parteneriat reciproc avantajos.
Și aici intrăm în cel de-al doilea punct al educaței la teatru.
Îi învățăm pe elevii noștri ce e acela public de teatru, public de artă. Publicul de teatru este educat. El nu își satisface nevoile primare în timpul unui spectacol. De aceasta, de câte ori mergem la teatru mergem cu o „armată” de profesori supraveghetori, care nu urmăresc spectacolul ci urmăresc copiii care urmăresc spectacolul, au grijă să nu se lase distrași, să nu uite că sunt la teatru, tocmai fiindcă un public educat nu se obține altfel, decât cu efort.
Drept urmare, la final, actorii spun mereu „au fost foarte cuminți copiii dumneavoastră!”. Și cu bucuria aceasta, revenim în Liceu: că am văzut un text curat și am educat, măcar putin, publicul. De azi, și de mâine. E un efort, dar merită!
