Asta nu înseamnă că avem o „poartă a lui Procust” prin care lăsăm să intre doar copii buni. Ar fi prea simplu și în peste 30 de ani de educație privată am dovedit că nu umblăm dupa facil… Înseamnă că suntem dispuși, noi în ansamblul nostru, unii mai mult, alții mai puțin, să luptăm „lupta cea bună” în fiecare zi, să ne punem de-a curmezișul influențelor proaste ale lumii, să le spunem zilnic elevilor noștri care e diferența dintre bine și rău, și de ce există bine și rău, câteodată să impunem limite pe care lumea vrea să le desființeze. Nu vă gândiți la cine stie ce filozofii, nici gând!, e vorba de lucruri mărunte. Obișnuința salutului și a lui „mulțumesc”, respectul pentru cel bătrân, bolnav, grija pentru cei mici.
Educația e baza, învățarea devine autentică doar pe această bază. Așa am învățat de la Mama Sica, așa aplicăm. Cu rigoare și verticalitate, cu disciplină demodată, cu principii și exigențe. Dar pentru ca acest lucru să devină posibil, să devină realitate și nu povești de adormit social media, avem nevoie de părinți care la rândul lor să aibă aceste obiective. Această scriere e pentru voi.
Vă mulțumim!
