Să se întindă pe catedră și să doarmă, fiindca îl doare tot corpul de la tensiunea de a sta în picioare, concentrat, atent, sau ar vrea să se bage sub catedră, să tragă un plâns de oboseală, frustrare, sau doar să stea puțin cu gândurile lui, să își amintească cine este și să își dea „reset”.Și când ajunge acasă seara citește știrile și vede că profesorii nu fac și nu dreg, că nu dau destule examene, că nu sunt destul de pregătiți, că sunt de vină pentru fiecare copil care nu a înțeles ceva…
Și așa este. Vina te însoțește 24/24. Mereu îți joacă în minte ce nu ai făcut, copilul cu privirea goală din banca a treia, la care nu ai ajuns, explicația de care nu ești mulțumit… Măcar azi, de 5 iunie timp de 5 minute, de Ziua Învățătorului, să spunem cu toții un „Mulțumesc!” celui care a stat în fata catedrei și a predat de fapt un singur lucru toată viața lui: importanța cititului, gânditului, scrisului, cuvântului și Cuvântului!
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Mulțumesc!
