Aveți grijă la ce se uită copiii dumneavoastră!
de Lavinia Bădeanu
Această rubrică nouă, cu titlu de îndemn și avertisment, vine să completeze mozaicul de perspective duhovnicești pe care revista noastră îl construiește, lună de lună, ca alternativă la inerția gândirii mondene, hedoniste și superficiale, cu care suntem antrenați. Timp de câteva ediții vom analiza, prin prisma strategiilor de comunicare globale, mecanismele de reconfigurare psiho-socio-culturale aplicate generațiilor de tineri, începând din ultimele două decenii, până în prezent. (L.B.)
De ce tocmai acum?
Ca orice filă de istorie analizată retrospectiv, și lecția noastră trebuie să înceapă cu „contextul istoric”, cu pretextul care a legitimat declanșarea campaniei de destructurare a pilonilor valorici de altădată, și înlocuirea lor treptată cu modele noi, strategic alese. Fără a da conotații conspiraționiste sau politice perspectivei din care vom vorbi, trebuie să recunoaștem, totuși, că nimic nu este întâmplător, și tot ceea ce trăim astăzi a fost scris, în detaliu, în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, într-o strategie globală de comunicare pentru care multe state și-au dat acordul să o implementeze simultan. Așadar, prima lecție de luciditate pe care ar trebui cu toții să o învățăm ar fi aceea de a nu mai crede, cu naivitate, că felul în care viața noastră decurge astăzi este generat de o inerție firească a propriilor acțiuni sau alegeri. Dimpotrivă, ar trebui să ne educăm vigilența, demnitatea și încăpățânarea creștină de a ne împinge îndărăt a tot ceea ce ne forțează într-o direcție pe care o simțim instinctual că nu e bună.
Lupta dintre Bine și Rău a existat dintotdeauna, numai că acum a căpătat valențe mai moderne și mai rafinate, uneori de-o subtilitate fină, alteori de-un grotesc cutremurător. În tot acest câmp de luptă, Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru și un set de porunci valabil întru eternitate, cu rol de îndrumar existențial. Dumnezeu îngăduie toate cele ce se petrec și astăzi, dar tot El așteaptă ca tu, părinte și educator, să îți faci temele vremurilor noastre și să îți ascuți simțurile astăzi, așa cum se ascuțeau săbiile cândva, în lupte primitive, când vrăjmașul vâna mai mult trupuri, decât suflete.
De ce s-a pornit mișcarea de înrobire spirituală și dezumanizare, la nivel global, este greu de spus. Cele mai rudimentare explicații ar duce tot către existența Răului pe pământ, care atât are ca obiectiv – să distrugă. Revenind, însă, la contextul istoric, și coborând din sfera filozofală către arealul nostru geografic și cultural, putem afirma fără reținere faptul că momentul T0 al procesului de reconfigurare națională a început o dată cu Revoluția din 1989, când mentalul colectiv scăpat de sub regimul comunist precum un câine din lanțuri, era dispus să preia orice altă identitate servită drept model, numai să fie altceva decât ceea ce îndurase până atunci. Iar absorbția s-a produs cu entuziasm și consimțământ, și continuă și astăzi. Să ne aducem aminte că ceea ce vedeam în anii ’90 în filmele hollywoodiene și ni se părea de neimaginat atunci în țara noastră, a ajuns să fie normalitate astăzi. Dar, pentru a se ajunge aici, s-a lucrat orchestrat, consecvent și intens finanțat. Dacă este bine sau nu unde am ajuns, fiecare decide. Dar, cu siguranță, felul în care copiii noștri sunt astăzi nu este „din cauza” sau „datorită” nouă. Copiii zilelor noastre sunt prototipul gândit cu cel puțin două decenii în urmă, iar efectele strategiilor de comunicare globale se văd astăzi până și în cel mai îndepărtat cătun din țara noastră, unde n-a ajuns țeava de gaze, dar a ajuns Internetul.
Până în urmă cu douăzeci și ceva de ani, grija unui părinte pentru copilul său se cuantifica în lucruri firești – alimentație adecvată, haine îngrijite, igienă, acces la educație. Dacă le făceai pe acestea, ca părinte, era suficient. Responsabilitatea desăvârșirii micului pui de om era împărțită cu statul. Școala continua și solidifica valorile și principiile predate acasă, iar societatea le valida. Ca părinte, știai că de îndată ce copilul tău va păși pe ușă, el va continua într-un firesc armonios. Din păcate, astăzi, o dată ieșit pe ușa casei, un copil riscă o transfigurare totală. Contactul cu mediul extern, viciat cu intenție, poate face ca al tău copil care intră pe ușă acum, să nu mai fie același cu cel care a plecat dimineața.
Așadar, vremurile pe care le trăim ne rescriu „fișa postului” și ne îndatorează, ca părinți, să trecem dincolo de grija firească pentru bunăstarea trupească, la o și mai mare grijă pentru suflet. Pentru că fiecare zi în care îi lăsăm în „lumea largă”, fără a ne conecta la ei și fără a-i conecta pe ei la cea mai rămas din identitatea noastră națională și culturală, ei vor fi smulși ca de o viitură într-o lume digitală prefabricată, atent controlată, fără identitate, o lume în care, sub masca anonimatului virtual se poate întâmpla orice, oricând.
Totul este strategie. Nimic nu este întâmplător
Tot ceea ce se întâmplă „astăzi”, a fost scris „ieri”. A fost detaliat într-o strategie cu un anumit obiectiv, au fost stabilite canalele de comunicare, vectorii de imagine, mesajele-cheie, calendarul de acțiuni, criteriile de evaluare, bugetele și multe altele. Când începe să devină vizibilă pentru ochiul liber o strategie de comunicare, atunci ea deja este în fază finală, iar efectele au fost deja înregistrate. Cum spunea Jorge Luis Borges: „Cei mai buni scriitori nu folosesc șiretlicuri, în orice caz, șiretlicurile lor sunt bine ascunse”.
Iar cei mai buni artizani ai strategiilor de comunicare globală, cei care stabilesc direcțiile de comunicare, știu că șiretlicurile trebuie să rămână bine ascunse, cel puțin până încep să producă efectul dorit.
Să revenim puțin la anii ’90 și să încercăm să judecăm prin filtrul cultural, psihologic și social de atunci realitatea de acum. Drogurile, homosexualitatea, desfrâul în cele mai creative forme ale sale, superficialitatea, agresivitatea, anarhia și altele, care astăzi sunt tolerate, acceptate și chiar râvnite, erau atunci de domeniul imposibilului. Dacă ai fi spus unei persoane în anii ’90 că peste ceva timp vor exista mai mult de 170 de variațiuni de gender / sexe acceptate, că în unele țări civilizate pedofilia va fi legalizată voalat, că drogurile vor fi la fiecare colț de stradă în România, că desenele animate pentru copii vor fi infuzate cu mesaje satanice și multe altele, ar fi refuzat să creadă că o națiune se poate contorsiona într-un asemenea hal, frângându-și coloana vertebrală cu bună știință.
Când vrei să îngenunchezi o națiune demnă, prosperă, creștină, lovești în pilonii valorici cei mai de preț – familia, educația și credința. Și, ca orice în orice război, ai nevoie de o strategie. Nu vom putea noi cuprinde anvergura ei la nivel global și nici n-am avea zile suficiente s-o analizăm în amănunt, dar putem vedea acum, cu ochiul liber, fără a avea studii în domeniu, că strategia a avut obiective clare și că efectele se văd de la Hollywood până la Bolintin-Vale. Și nu, nu este globalism și multiculturalism, așa cum le place unora să împacheteze pompos lopata cu care ne sapă mormântul națiunii. Cât timp o țară este sufocată cu modele comportamentale artificiale, prefabricate în studiouri de film și livrate orchestrat și sistematic, în timp ce poporul nu mai generează folclor, atunci nu este multiculturalism, este cotropire. Este atac la identitatea națională. Dacă un adolescent din ziua de astăzi este pus să dea exemple de mari nume de actori, compozitori, filme sau interpreți, vor da în proporție covârșitoare nume americănești, nu din altă cultură și, nicidecum, din folclorul național.
În marketing, se numește campanie „360”. Cu alte cuvinte, pentru a livra mesajul stabilit și a determina comportamentul dorit, se vor folosi toate mijloacele de comunicare disponibile, astfel încât oriunde ai întoarce privirea, să te ciocnești de acel mesaj. „Poți fugi, dar nu te poți ascunde”. Iar mesajele au fost clare: familia nu mai înseamnă legământ sacru și responsabilitate; divorțul este o opțiune; amantlâcurile sunt firești; homosexualitatea este normală; cuplurile gay sunt simpatice și duc o viață de lux; banii se pot face ușor, nu este nevoie de studii; bullying-ul este o modă; drogurile sunt „cool”; „lumea bună” pune accentul numai pe înfățișare; monștrii și demonii sunt simpatici ș.a.m.d. Putem continua cu mii de mesaje foarte atent concepute, răspândite în întreaga lume prin diverse canale.
În România s-a început timid, la finalul anilor ’90, când postul de televiziune MTV, dedicat adolescenților, a început să difuzeze o emisiune cu o vedetă declarată ca fiind lesbiană asumată, iar viața acesteia a fost conturată ca una pe care și-ar dori-o orice tânăr aflat la acea vârstă. Lucrurile au evoluat galopant o dată cu apariția Internetului și a social-media, iar acum avem exemple de homosexualitate în filme, videoclipuri muzicale, emisiuni TV și desene animate. Simbolul LGBTQ+, ales nu întâmplător ca fiind curcubeul, poate cel mai des întâlnit element grafic în cărțile pentru copii, este inserat ostentativ și subliminal. Desenele animate prezintă demoni pe post de profesori, jocurile pe telefon instigă la adulter și orgii, brandurile de cosmetice lansează linii de make-up pentru bărbați, vedetele muzicale fac tranziții de la un sex la altul, se promovează grotescul în fashion, se deschid biserici satanice în lume, se pierd vieți din pricina provocărilor lansate pe internet, se încurajează relațiile intime pasagere, se discreditează educația, se glorifică bullying-ul, marile universități angajează profesori transgenderi, se promovează haosul și toleranța, și multe altele, continuu, constant și intens. Iar lupta este nedreaptă. Campaniile de dezumanizare în masă, în special a copiilor și a adolescenților, au bugete de miliarde, pe când noi nu avem decât exemplul personal, de acasă.
Toleranța – între sensul creștin și sensul globalist
Când ai ca scop să distrugi deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, etnic sau religios, când măsurile luate afectează fizic și psihic membrii grupului sau urmăresc împiedicarea de nașteri… legea spune că se numește ”genocid”. Și nu este exagerată comparația, dată fiind abundența de argumente pentru fiecare dintre subpunctele articolului. Doar că este un genocid silențios și elegant, în care nu se urmărește execuția trupului, ci a sufletului.
Poate una dintre cele mai ușor de identificat schimbări de mentalitate colectivă, la nivel global, este schimbarea sensului cuvântului „toleranță”. Dacă toleranța însemna, în accepțiune socială și religioasă, înțelegere pentru neputință și neștiință, astăzi, toleranța înseamnă cu totul altceva. Ușor și sistematic, mentalul colectiv a fost reeducat să atribuie acestui cuvânt echivalentul „acceptării” oricărui tip de comportament, indiferent de gradul de absurditate. Și nu doar acceptare, ci și obediență, căci lipsa acceptării și orice soi de răzvrătire împotriva absurdului este sancționată. Normalitatea de altădată a trecut în minoritate. Normalitatea „de acum” a fost înlocuită subtil și preluată de tinerii noștri, în timp ce noi eram preocupați să le facem micul dejun, să le plătim o tabără, sau să le luăm haine de firmă. Tranziția s-a produs sub ochii noștri neadaptați la tehnicile moderne de manipulare în masă.
Trend-urile se impun, nu se nasc
Când ți-ai făcut bine treaba, ca strateg, și ai „curățat” în prealabil, o națiune de valorile sale de altădată, de patrimoniul cultural, de cutumele sociale, de reperele de identitate, atunci devine foarte ușor să rescrii un alt profil, pe generațiile tinere și vulnerabile care absorb, în mod cameleonic, orice li se oferă.
Ca părinți, trebuie să fim conștienți că trăim într-o cu totul altă paradigmă acum decât în anii trecuți. Aproape totul, în afară de Dumnezeu, este artificial. Mâncarea pe care o mâncăm împreună cu copiii noștri, vedetele pe care le admirăm la TV, numărul de like-uri pe care le strângem, profilurile prietenilor de pe social-media, știrile difuzate etc. Totul este prefabricat, cu un obiectiv clar în spate. Cu cât copiii noștri vor învăța mai repede să discearnă între AI și realitate, între algoritmi și firesc, între absurd și normalitate, între capcane și siguranță, cu atât mai repede se vor adapta vremurilor actuale care impun, în mod obligatoriu, noi ”specializări” pentru noi, ca părinți.
A lăsa copilul nesupravegheat în fața ecranelor, astăzi, este echivalent cu a-ți da consimțământul ca „programul” cu care el a venit pe lume să fie virusat cu intenție, șters și rescris într-un limbaj codificat, incompatibil cu „sistemul de operare” al familiei sau chiar al societății. Când un copil petrece mai puțin de 20% din timpul său în familie, dar nu doar cu prezența fizică, ci fără a fi conectat la chintesența neamului său, dar își sustrage 80% din impresii, reacții, modele și idei din mediul virtual, atunci copilul nu mai este al tău decât biologic, pattern-ul său mental fiind deja dislocat într-o altă dimensiune.
În România, o mulțime de trend-uri au fost preluate pentru simplul fapt că nu există alternativă și nu este educată stima de sine în rândul tinerilor. Nimeni nu le spune „ești bine așa cum ești”, ori în lipsa acestui mesaj, tinerii aflați în permanentă căutare de validare, acceptare și apartenență la un grup, vor prelua prin mimetism orice model „ambalat” ca fiind cheia către succes. Obsesia pentru aspectul fizic în detrimentul desăvârșirii spirituale este un exemplu: dinții trebuie să fie exagerat de albi, pielea artificial bronzată, unghiile incomod de lungi, gesturile cât mai teatrale și nepăsarea cât mai cronică. Este modelul vândut într-atâtea filme americane și distribuit cu nesaț pe milioane de canale de social- media. Inclusiv bullying-ul „românesc” este o copie nefericită a răutății gratuite promovate într-atâtea filme americane, de-a lungul anilor, ca formă de superioritate și autoritate.
În numerele viitoare vom aborda, mai în amănunt, principalele mesaje subliminale la care trebuie să fim atenți, și cum le putem depista mai ușor în materialele dedicate copiilor și adolescenților.
(va urma)
Lavinia Bădeanu – strateg în comunicare
Revista poate fi achiziționată din:
Platforma digitală – în format digital online https://digital.familiaortodoxa.ro/…/revista-noiembrie…/
Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România https://magazin.familiaortodoxa.ro/…/revista-noiembrie…/
Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate https://store.familiaortodoxa.ro/…/revista-noiembrie-2025/
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI https://store.familiaortodoxa.ro/abonare/
la revista în format digital online, de AICI https://digital.familiaortodoxa.ro/…/abonament-digital…/
în format tipărit, cu livrare în România, de AICI https://magazin.familiaortodoxa.ro/abonare/
